Doliu

Stau si te privesc ca pe un strain,
Strainul care... Candva imi era camin;
Erai acasa, erai tot si erai nimic,
Ma omorai zi de zi un pic cate un pic...
Otrava mea cea mai dulce... dar si amara...
Furtuna mea de toamna... Si cerul meu de vara.

Te simt pierdut, in bataia vantului.
Te simt trist, prizonierul regretului...
Te vad... In fiecare gest, in fiecare miscare...
Te caut... Doar pe tine... In amintiri muritoare.

Te-am gasit in amintiri si melancolie;
Te-am gasit speriat, confuz de ce-o sa fie.
Au inceput sa-ti lipseasca... Doi ochi caprui,
Ce se innecau in lacrimi, ochii nimanui...

Doi ochi ce au plans... Cat pentru doua suflete;
O inima... Ce din iubire, a iertat prea multe.
Toate le-ai dat la schimb pentru o iulzie trecatoare,
Ai dat soarele... Pe niste stele cazatoare.

M-ai dat la schimb mult prea usor,
Iar acum spui ca iti este dor?
Cum nu-ti sunt cusca, nu-ti sunt nici refugiu.
Iubirea mi-a murit... Tu? Tu tine-i doliu.

Lasă un comentariu