De ce încă avem nevoie de feminism?

„feminism, the belief in social, economic, and political equality of the sexes.”

Sursa – www.britannica.com

Ok, deci ținând cont de definiția de mai sus, hai să desființăm ideea că feminismul își dorește doar sporirea de drepturi pentru femei hetero. Feminismul dorește egalitate pentru toți oamenii, indiferent de gen, sexualitate, statut social sau orice alte criterii existente în cadrul societății actuale. Astfel, această mișcare a ajuns să lupte astăzi și pentru drepturile persoanelor queer, transgender și cu expansiune de gen. Mai mult, un lucru care trebuie punctat este, faptul că, feminismul nu ține cont de rasă și dorește egalitate pentru absolut toată lumea. Ok, dar atunci cum de toți au ajuns la ideea că feminismul se axează strict pe femei?

Well, hai să privim puțin înapoi, la rădăcinile acestui curent. Femeia în societatea patriarhală, era lipsită de drepturi pe care, în societatea actuală le putem privi ca fiind de bază, precum dreptul la vot, dreptul la proprietate, dreptul la renumerație în urma muncii realizate și multe altele. Aceasta era privită ca fiind suspusă în raport cu bărbatul, nu avea dreptul de a participa la luarea deciziilor, fiind privită ca o distragere, un obiect sexual și în niciun caz nu ca pe o persoană cu emoții, trăiri și propriile judecăți. De asemenea, o mentalitate agreată pe atunci, dar și astăzi fie în anumite culturi, fie în preconcepțiile anumitor oameni, atât de sex masculin, cât și de sex feminin, sexualitatea femeii era condamnată, existând această denigrare constantă a femeii active sexual, în comparație cu ridicarea în slăvi a bărbatului cu multe cuceriri la activ.

Ok, am stabilit o schiță vagă a femeii în societatea patriarhală, omițând evident multe aspecte importante care îngreunau viața ei, cum ar fi lipsa de protecție din partea justiției în ceea ce privesc cazurile de abuzuri sexuale sau ale violenței domestice, și nu numai.

Când s-a spus stop? Well, e greu de pus degetul pe momentul efectiv în care femeile au început să își ceară drepturile, întrucât acest proces este încă în desfășurare și a fost împărțit de către specialiști în ceea ce vom numi cele 4 valuri ale feminismului.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, a debutat primul val, când un grup de scriitori și gânditori europeni au lansat câteva idei despre lipsa de coerență a devizei franceze libertate, egalitate și fraternitate în raport cu contextul în care femeile din acele timpuri erau nevoite să existe. Pentru prima dată, era pus la îndoială privilegiul masculin, au început să se ceară drepturi egale în ceea pe privește munca și educația, și mai mult, poate cel mai important punct, s-a adus în discuție posibilitatea femeilor de a vota. Astfel, s-a creat o voce, prin personalități precum Poulain de la Barre, Émilie du Châtelet, Olympe du Gouges sau Mary Wollstonecraft.

Al doilea val a început la a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis odată cu anul 1848, odată cu susținerea unor congrese ce aveau ca tematică nevoia de drepturi egale între sexe, ideile dezbătute fiind structurate în „Declarația sentimentelor”, și a ținut până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot aici apare mișcarea sufragetelor (o mișcare de emancipare a femeilor din Anglia), care aveau ca scop denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete, care ghici ce? Aparent a funcționat, introducându-se pentru prima oară dreptul la vot, în Noua Zeelandă, în 1893, iar ulterior și în Anglia în 1918, iar mai apoi în SUA în 1920. Mai mult, pentru prima dată în istorie, se obțin drepturi precum cel de a deține o proprietate, de renumerare a muncii depuse și unul dintre cele mai importante, dreptul la educație.

În cadrul celui de-al treilea val, ce debutează în anii 60′, ca și o consecință a mentalității progresive ce avea să înflorească în Europa, femeile au început să se războiască împotriva moralei și eticii tradiționaliste și arhaice predominante în cadrul societății. Mai mult, au fost identificate și au început nenumărate mișcări de combatere a problemelor precum violența de gen sau concedierea pe motive injuste, atât a femeilor, cât și a persoanelor trans. Au mai fost semnalate și deficitul de suport oferit femeilor în perioada de maternitate, astfel fiind cerută implementarea ideii de concediu maternal plătit și sancționarea concedierilor injuste pe perioada sarcinii. Toate acestea au fost revendicate într-un final, născându-se astfel, ceea ce majoritatea numesc feminismul modern.

În ceea ce privește al patrulea val, există multe opinii cum că ar fi de fapt continuarea celui de-al treilea, acesta dorind să promoveze idealurile feministe în continuare, folosindu-se de avantajul adus de tehnologie, social media, sporind astfel solidaritatea și unitatea dintre femei. Mai mult, se dorește a se pune capăt odată pentru totdeauna a oricărei forme de violență de gen, susținându-se activ și mișcare LGBTQ.

Astfel, încă putem remarca câteva hibe ce încă mai există, unele din punct de vedere legislativ (cum ar fi reglementările insuficiente în ceea ce privesc discriminările create pe fondul transfobiei), altele din punct de vedere cultural și social (de exemplu minunatele glume precum „haha, femeile nu sunt capabile să conducă la fel de bine ca bărbații” sau mentalitățile gen „da bă, uită-te și tu la aia cum se îmbracă, clar și-o cere”). Acestea sunt încă persistente și deși poate nu toate au un impact așa de tare din punct de vedere al limitării drepturilor unor persoane, ele cresc o mentalitate toxică, care, perpetuată pe mai multe generații, poate ghida înapoi spre o lume patriarhală, și care mai mult, stârnește teamă până și astăzi tuturor victimelor acestor discriminări. Mai mult, conform unui studiu din 2016, o femeie câștigă în medie 80.5 cenți pentru fiecare dolar câștigat de un bărbat (studiul ce atestă aceste cifre). Hah, 2016 parcă nu pare atât de îndepărtat, așa-i? E destul de clar că mai avem mult de lucru până a ajunge la egalitate de șanse… și n-ar fi oare păcat de eforturile pe care le-au depus în toți acești ani atât femei, cât și bărbați, pentru a aduce societatea în punctul în care să existe o oarecare egalitate de gen?