Pe-un bloc, la două străzi de mine,
Cineva a scris „Loc de oftat”.
Trec pe acolo zilnic, mereu pe fugă,
Spre cursul de la 7 jumate dimineața,
Și totuși,
mă gândesc la ce ofta cel ce a scris,
Sau dacă vecinii mei oftează când îl privesc.
Poate oftează cu gândul la surplusul de la întreținere,
Sau oftează cu gândul la vecinul de la 4,
care vrea să facă muzică
Și care oftează-n microfon până târziu în noapte.
Mă mai gândesc și dacă peretele oftează când e pictat,
Și mă gândesc dacă tu oftezi când îți amintești de mine,
Sau dacă e anormal ca eu încă să oftez după tine,
Iar dacă ar fi anormal, oare normalul n-ar ofta după cineva ca tine?
Dacă noi am fi fost un oftat,
Am fi fost unul gălăgios,
Oftatul ăla de enervează profesorul în sala de curs,
Oftatul ăla în tonuri joase, în acorduri minore,
Oftatul ăla abătut și ușor idealist
Oftatul ăla…
Diferit.
Iar acum…
Pentru mine ești oftatul de dor,
Oftatul ăla apăsător, cu o urmă de regret,
Cu o urmă de speranță ce nu se vrea a se risipi, precum noi doi,
Speranță că poate cândva vom ofta iar, dar împreună.
Am ofta îndelung,
Pentru că ne-ar fi copiii la pubertate,
Și le-am deveni noi motiv de oftat;
Pentru că n-am putea ieși cu bicicleta după masă,
C-am fi prea ocupați să stăm în fața laptopului,
Oftând între două joburi,
Și pentru că seara am ofta în loc să facem dragoste.
Iar orgasmul poate că ar deveni tot un oftat,
Un oftat leneș, melancolic și ușor legănat.
Și aș ofta și tot restul vieții,
Dacă ai ofta și tu cu mine,
Și dacă împreună am ofta,
Și totul ar părea oftat,
Și poate că și iubirea noastră ar ofta,
Dar acum oftez romantizându-te pe tine,
Oftând după mine,
După mine ținându-te în brațe,
După mine sărutându-ți fruntea,
După mine oftând după tine
Și după mine certându-te
Că intri în casă încălțat,
Că ai uitat ușa deschisă peste noapte,
Că ai băgat pizza-n cuptor încă-n ambalaj,
Și că nu oftezi la fel de tare după mine,
Cum oftam și iată încă oftez,
Probabil voi ofta în continuare,
Eu… după tine.
Frumos!♥️
Felicitări!
ApreciazăApreciază